Marile pandemii – vulnerabilitatea omenirii în faţa bolilor infecţioase

Libertatea era mai largă înainte de pandemia de COVID-19, iar acum ne amintim cu greu că până în anul 2020 trăiam cu totul altfel. De altfel, epidemiile au avut un impact profund asupra istoriei umanităţii, modelând cursul civilizaţiilor şi influenţând dinamica socială, economică şi politică.

De-a lungul secolelor, omenirea s-a confruntat cu diverse pandemii care au influenţat profund societatea, aducând schimbări majore şi provocând mari suferinţe. Un lucru este cert, omenirea este descoperită în faţa bolilor infecţioase (bolile contagioase, provocate de agenţi infecţioşi, transmisibili, care pot fi microbi, virusuri, paraziţi mono- sau pluricelulari sau fracţiuni proteice, peptide, care afectează omul, animalele, plantele, insectele, chiar şi bacteriile. În cazul oamenilor ele pătrund în corp prin anumite „porţi de intrare”, fiind transmise direct, de la persoană la persoană, sau prin vectori).

Cele două mari pandemii care au lovit lumea, înainte de secolul al XXI-lea, sunt aduse, din nou, în discuţie, dar acum este pomenită şi pandemia începută în 2020.

Citiţi aici despre cardul european de vaccinare

Vara aceasta s-a vorbit intens despre o nouă creştere a numărului de persoane infectate cu COVID-19. Ştirile pe această temă au stârnit destul de multă emoţie, pentru că evenimentele din ultimii patru ani au lăsat urme adânci în mentalul colectiv.

• Ciuma Neagră: O catastrofă globală

Una dintre cele mai devastatoare epidemii din istoria omenirii a fost Ciuma Neagră, care a lovit Europa începând din 1348. Aceasta a fost cea mai pustiitoare molimă înregistrată vreodată, ducând la moartea a aproximativ 75 de milioane de oameni la nivel global, dintre care 25 de milioane doar în Europa. Aceasta însemna aproape jumătate din populaţia continentului european de la acea vreme. Ciuma (pesta) este o boală produsă de bacteria Yersinia pestis şi e transmisă de la şobolani la om, prin înţepăturile puricilor care se hrănesc cu sângele ambelor specii, prin contact direct sau în mod excepţional, prin inhalare. Ciuma este o boală infecţioasă zoonotică gravă cunoscută şi ca „moartea neagră”. Răspândirea rapidă a ciumei a fost facilitată de reţelele comerciale aflate în plină expansiune, boala extinzându-se din Asia, prin Mongolia şi nordul Chinei, până în Europa. În spaţiul nostru, ciuma a lăsat urme adânci, afectând populaţia de-a lungul mai multor valuri epidemice. Cronicarul Grigore Ureche menţionează ciuma din 1522, care a provocat „omor mare”, iar cea din 1578, în timpul domniei lui Petru Şchiopu, a fost de asemenea devastatoare. Istoria consemnează că, între 1349 şi 1526, au avut loc nu mai puţin de 25 de reizbucniri ale ciumei în regiunea noastră, fiecare episod aducând pierderi semnificative de vieţi omeneşti. Potrivit Historia, un alt episod tragic din istoria noastră este „Ciuma lui Caragea” (1812-1814), care a afectat Ţara Românească. Estimările arată că peste 90.000 de oameni au murit, dintre care 40.000 numai în Bucureşti. Această epidemie a subliniat vulnerabilitatea comunităţilor faţă de bolile infecţioase şi lipsa mijloacelor eficiente de prevenire şi tratare a acestor maladii. Pe lângă ciumă, în perioada medievală, şi alte boli infecţioase au avut un impact semnificativ asupra populaţiei, printre acestea numărându-se holera şi lepra. Holera, o boală bacteriană transmisă prin apă contaminată, a continuat să facă victime şi în perioadele moderne, în special în ţările din Asia şi Africa de Sud. Lepra, o boală infecţioasă cronică, a afectat de asemenea populaţia de-a lungul secolelor, iar în România încă există cazuri izolate, cum este cazul bolnavilor de la Tichileşti, judeţul Tulcea.

În istoria globală, epidemiile au jucat adesea un rol determinant în cuceriri şi schimbări culturale. În special în contextul colonizării Lumii Noi de către europeni, bolile aduse din Europa, precum variola, au avut un impact devastator asupra populaţiilor indigene. Estimările sugerează că bolile, combinate cu acţiunile militare şi coloniale, au redus populaţia indigenă cu 70% până la 90% în secolul al XVI-lea. Deşi există teorii care sugerează că epidemiile ar fi fost folosite deliberat ca arme biologice, istoria nu confirmă această ipoteză în mod decisiv. În realitate, bolile s-au răspândit adesea necontrolat, iar efectele devastatoare au fost în mare parte consecinţa lipsei de imunitate a populaţiilor indigene faţă de bolile europene.

• Gripa Spaniolă: Un flagel al secolului al XX-lea

O altă pandemie devastatoare, care a lăsat urme adânci în secolul XX, a fost Gripa Spaniolă din 1918-1919. Aceasta a fost o pandemie de gripă cauzată de un virus de tip H1N1, care s-a răspândit rapid pe tot globul la sfârşitul Primului Război Mondial. Cu un număr estimat de 50-100 de milioane de victime, gripa spaniolă a afectat aproape o treime din populaţia mondială, potrivit unibuc.ro, făcându-o una dintre cele mai mortale pandemii din istorie. Gripa spaniolă a fost deosebit de letală în rândul adulţilor tineri, o categorie de vârstă care, în mod obişnuit, nu este grav afectată de gripa sezonieră. Efectele pandemiei au fost amplificate de condiţiile precare de igienă şi de sănătate publică existente după război, precum şi de mobilizarea masivă a populaţiei în timpul conflictului, care a facilitat răspândirea rapidă a virusului.

Impactul gripei spaniole a fost resimţit şi în România, unde autorităţile au fost nevoite să implementeze măsuri stricte pentru a limita răspândirea bolii. Spitalele au fost copleşite de numărul mare de bolnavi, iar lipsa de resurse medicale a agravat situaţia.

• COVID-19, cel mai recent coşmar

Actuala pandemie de COVID-19, care a cuprins aproape întreaga lume, a adus în prim-plan vulnerabilitatea globală în faţa bolilor infecţioase şi a evidenţiat importanţa măsurilor de sănătate publică. Deşi comparată adesea cu marile epidemii ale trecutului, această pandemie se diferenţiază prin amploarea răspândirii sale globale şi prin impactul economic şi social complex pe care l-a avut. Pandemia COVID-19, cunoscută şi sub numele de pandemia de coronavirus a debutat în 2019, în Asia. Noul virus a fost identificat pentru prima dată în urma unui focar din Wuhan, China, în decembrie 2019. Încercările de a-l limita acolo au eşuat, permiţând virusului să se răspândească în alte zone din China şi, ulterior, în întreaga lume. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat focarul o urgenţă de sănătate publică de interes internaţional la 30 ianuarie 2020 şi o pandemie la 11 martie 2020. Până în 2023, au fost înregistrate oficial 680 milioane de cazuri şi 6,8 milioane de decese confirmate.

Este clar că epidemiile au jucat un rol central în istoria umanităţii, schimbând cursul evenimentelor şi remodelând societăţi. De la Ciuma Neagră care a devastat Europa medievală, la Gripa Spaniolă care a afectat secolul XX şi la epidemii mai recente precum COVID-19, aceste evenimente ne reamintesc de vulnerabilitatea noastră în faţa bolilor infecţioase şi de importanţa măsurilor de sănătate publică. În acelaşi timp, ele au provocat schimbări culturale şi sociale profunde, influenţând destinul civilizaţiilor şi lăsând amprente adânci în istoria omenirii.

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro

One Thought to “Marile pandemii – vulnerabilitatea omenirii în faţa bolilor infecţioase”

  1. […] infecţioşi, transmisibili, care pot fi microbi, virusuri, paraziţi… Articolul Marile pandemii – vulnerabilitatea omenirii în faţa bolilor infecţioase apare prima dată în Magazin Sălăjean. Citeste mai […]

Leave a Comment